Zbor spre Coreea de Nord cu Air Koryo
Articolul acesta este scris de Sorin Vlaicu de la kikijourney.com care recent a fost intr-o vizita de 5 zile in Coreea de Nord. Puteti sa ii urmariti toate calatoriile si aventurile pe blogul sau personal, in engleza, www.kikijourney.com. El a calatorit in Asia, Africa si bineinteles in Europa (33 de tari vizitate).
In Coreea de Nord se poate ajunge atat pe calea aerului cat si terestru, cu trenul. Exista si alte metode inedite de a intra, precum motocicleta. Un grup de neozeelandezi a facut acest lucru acum doi ani; insa le-a luat ceva luni bune sa isi puna la punct toate actele. Trebuie insa tinut cont ca cetatenii americani nu pot intra in Coreea de Nord decat pe calea aerului.
Black Listed Airlines – ati auzit probabil de lista neagra de companii aeriene ce nu au voie sa zboare inspre Europa. Insa, acest lucru nu inseamna ca ele nu zboara in alte zone.
Air Koryo a fost pe lista neagra a Uniunii Europene pana in 2010. Ramane insa pe lista neagra deoarece doar zborurile cu avionul de tip Tupolev Tu 204, ce a fost achizionat in 2010, sunt permise! Totusi, cine poate spune ca a zburat cu o companie aflata pe lista neagra? Lista poate fi destul de scurta!
Principalele rute ale companiei aeriene sunt inspre China (Beijing, Shenyang), Russia (Vladivostok). O noua ruta a fost deschisa in Martie, 2014; Kuwait via Islamabad (Pakistan). Se tot zvoneste de redeschiderea rutei Pyonyang – Berlin, ce ar dar un boost important turismului din Coreea de Nord, insa nu cred ca Uniunea Europeana isi va da acordul prea curand.
Zboruri din Beijing sunt cate 3 pe saptamana operate de catre Air Koryo si inca 3 de catre Air China. Zborul meu – JS152, a decolat la ora 12.55 si a sosit la time in Pyongyang la ora locala 16:00.
Zburam cu avioane de origine ruseasca
Air Koryo are in dotare avioane de origine ruseasca: Antonov An-148, Ilyushin Il-62M, Tupolev Tu-154, Tu-204/214. Aceasta a fost si cea mai mare frica a mea: cat de vechi va fi avionul cu care voi zbura? Nu conteaza vechimea avionului; Tarom are aeronave ce au ca varsta si peste 20 de ani. Conteaza insa foarte mult cat de bine sunt intretinute, iar cu embargoul curent impus Nord Koreei, piesele de schimb nu cred ca sunt chiar la zi.
Castigator pentru mine a fost un Tupolev Tu-204. An de fabricatie 1993 ( deci 21 de ani) si facand parte din flota Air Koryo din 1997.
Air Koryo e considerata una din cele mai proaste companii aerine conform airlinequality! Pe primul loc este Qatar Airways, de exemplu.
Cum iti rezervi biletul de avion? Simplu; nu ti-l rezervi tu; ci agentia care se va ocupa de intrarea ta pe taramului lui Kim-Jon-Un o va face in locul tau. Site-ul companiei aeriene nord-koreene, Koryo.com este activ si pe partea de rezervari online de aproximativ 2 ani. Insa rar am reusit sa gasesc o perioada cand sa imi arate si pretul. Singura data, cand am reusit acest lucru, pretul afisat a fost de 300 euro. Deci, Koryo Air cred ca este una din putinele companii care nu se regaseste in metasearch-urile de cautare de bilete de avioane.
Bilete electronic? O gluma buna probabil. Trebuie mentionat ca sistemul informatic este un termen relativ in Coreea de Nord. Internet practic nu exista (exista un intranet cu 5500 de website-uri bine selectate si reviziute inainte de a fi online). Nici pana in ziua de astazi nu am vazut datele biletului meu de avion, dar totusi am reusit sa calatoresc.
Check in doar la aeroport – Optiunea de online check-in nu este disponibila. Counter special pentru business class? Cu 3 ore inainte de check-in pentru a nu sta mult la coada? Uitati de toate aceste aspecte cand ajungeti la aeroport pentru a face check-in-ul!
In Korea se ajunge cu avionul din Beijing. Se pleaca de pe Terminalul T1, cel destinat curselor interne, HK si Macao. Nestiind exact unde sa ma intalnesc cu ghizii mei, am apelat la un Info Desk pentru a cere informatii suplimentare. Curios a fost ca nu mi-au gasit zborul dar nici destinatia! Deja intrasem putin in panica. Pana la urma am reusit sa gasesc calea dorita – intoarcerea in Comunism!
Check-in-ul a durat sub 10 secunde. In primul rand, eram singurul la coada.Tot in acel moment, pe langa boarding pass am primit si viza pe intrare (o hartie, deoarece nu se stampileaza pasaportul). Viza, insa pe care la final esti nevoit sa o returnezi! Ciudati nord koreenii astia! Insa nici nu am inceput:).
Sa zburam! La Gate 9, locul nostru de imbarcare nu era nimeni. Langa noi, pleca o cursa KLM spre Amsterdam. Cam 200 de persoane asteptau sa se imbarce. Zborul nostru a avut 7 persoane (oamenii cu care urma sa imi petrec urmatoarele 5 zile in Korea). Doar 3-4 nord coreeni si vreo 2 chinezi rataciti mai erau pe acolo. Chiar daca la inceput avionul parea destul de gol, avionul avand o capacitate de aproximativ 200 de locuri, pana la urma s-a umplut cam 30%. Cei mai multi dintre nord koreeni au urcat in avion pe ultima suta de metrii!
Ca sa va faceti o imagine in legatura cu bagajele de mana, trebuie sa va duceti cu gandul putin in trecut. Low-cost-ul in Romania a ajuns destul de tarziu; asa ca principalele mijloace de transport inspre Spania sau Turcia au fost autobuzele; iar bagaje romanilor erau implute cu blugi, aur, mancare, CD-uri si tigari. In avion, majoritatea aveau 2-3 plase mari, galbene ce aveau in interior doar pachete de tigari CAMEL! Cam scumpa contrabanda cu avionul, zic. Trebuie mentionat ca doar cei din elita pot calatorii in exterior. Chiar daca avionul era pe jumatate gol, loc sus la bagaje nu prea mai era!
Am trait o experienta similara cand am zburat cu un AirAsia dinspre Kuala Lumpur (Malaysia) spre Hanoi (Vietnam). Atunci, muncitoarele vietnameze venite la munca in Malaysia carau tot ce putea cumpara posibil din KL!
Chiar daca avem deja un loc setat in avion, tinand cont ca era aproape gol, am ales, nesilit de nimeni, sa stau la geam. Si am avut norocul sa stau chiar langa motor. Inca regret aceasta alegere. Am la curent peste 50 de zboruri; poate chiar 100. Nu am avut timp sa le numar. Insa zgomot la motor ca la acest zbor nu am mai intalnit! La inceput am fost zgaltaiti putin, chiar daca nu eram la o altitudine unde sa fie goluri de aer!
Pilotajul mi s-a parut extrem de prost si poate putin imprudent. Cand schimba directia, o facea extrem de brusc! Imi momentele alea imi doream sa fi ales optiunea de a intrat in tara cu trenul! Din fericire, restul zborului a decurs fara probleme.
In Flight Service
Cum spuneam, neavand un bilet electronic, nu stiam exact ce am inclus. Nu stiam cate KG am voie la cala si cate la bagajul de mana. Insa nu ar fi fost nicio problema daca ar fi depasit. O data primita viza, te vor in tara lor, indiferent de cate KG in plus aduci cu tine!
De asemenea nu stiam exact ce vom avea la masa in avion. Logic, optiunea de a alege ce meniu vrei, nu exista. Dintr-un simplu motiv. Exista doar o singura optiune: UN HAMBURGER! Probabil cel mai prost hamburger mancat de mine vreodata. Hamburger-ul a fost adus pe o tava. Era destul de rece, painea avea un gust de vechi iar de branza nu mai zic. Imi cam era foame asa ca l-am terminat; imi era putin frica sa nu mi se faca rau. 7 luni in Africa si nicio diaree; nici o zi in Korea si deja? Nu cred ca imi doream acest lucru. La bautura am ales un suc de cidru; daca zburati cu ei, va rog sa nu comandati aceasta bautura. Fu chiar mai rau decat mancarea!
Movies on demand in avion? Mai degraba as spune: Korean Karaoke imposed! Tot zborul la ecranele din fata noasta, am avut parte doar de cantece patriotice, de dor si foarte triste ( cel putin dupa tonalitatea vocii si plansetele din videoclip). E interesant sincer, dar dupa 30 de minute incepi sa iti pierzi rabdarea!
Sa aterizam! A fost in primul rand cea mai fada aterizare la nivel de peisaj. Nimic nu poate bate o aterizare la apus in Entebbe deasupra lacului Victoria sau noaptea tarziu in Cairo! Aici practic am aterizat in camp; nici urma de oras sau cladiri! Parca am fi aterizat undeva in Baragan! Aterizarea a fost la fel de proasta ca si schimbarile de directie ale pilotului in timpul zborului! Extrem de proasta: a avut ceva viteza iar pista de aterizare cred ca nu a mai fost refacuta din 1953! Extrem de denivelata si cu gropi!
Bineinteles din avion pana la terminal am mers pe jos; pentru 20 de metri nu are rost sa mergi cu autobuzul! Terminal e mult spus, deoarece actual terminal e de fapt o hala imensa, extrem de rece. Un nou terminal modern e in constructie; constructie ce va dura aproximativ 2-3 ani dupa spusele ghidului nostru!
Zona de control pasapoarte inseamna 4 ghisee deschise unde 4 persoane in haine militare iti verifica datele scrise in foaia de intrare si te verifica in baza lor de date. Daca esti jurnalist sau faci parte dintr-un ONG, si nu ai declarat acest lucru, o poti incurca.
Aeroport mai basic decat acesta nu am vazut decat in Zanzibar (o alta poveste). Am asteptat bagajele aproximativ 25 de minute; chiar daca zborul nostru era singurul pe ziua aceea! Intre timp pe banda rulanta, tot veneau bagajele nord koreenilor: un aer conditionat, un televizor led sau o masina de gatit moderna! Insa nu le lua nimeni; si nu le-au luat pana cand au ajuns, intr-un final bagajele noastre! Care bagaje, cred ca au fost putin verificate si manual; e o presupunere deoarece nu am gasit urme ca si cum s-ar fi umblat!
Zoborul de intoarcere nu a mai existat deoarece am ales varianta de iesire din Korea de Nord cu trenul!