Evitați city-break-urile în Israel vinerea și sâmbăta – Sabatul este respectat

Săptămâna ce a trecut, am avut ocazia să vizitez principalele obiective turistice din Israel, Tel Aviv și orașul Ierusalim. Am ales să mergem vineri în Ierusalim, știind că vinerea, după apus, orașul oprește transportul în comun, cu ocazia Sabatului, adică ziua de odihnă. Cum în general din greșeli înveți, data viitoare am zis că ne documentăm mult mai mult despre țările care au varii tradiții diferite de cele obișnuite pe Bătrânul Continent.

Sabatul, teoretic, este sărbătorit sâmbăta, însă activitățile încetează încă de la apusul soarelui în ziua de Vineri.

Noi am plecat vineri dimineață din Tel Aviv spre Ierusalim și ne planificasem ca până la lăsarea întunericului să fim înapoi în Tel Aviv, poarta de intrare principală în Ierusalim. Planurile ne-au fost date un pic peste cap pentru că de la ora 16:00, în Ierusalim, transportul în comun era inexistent. Chiar văzusem ultimul tramvai care se retrăgea spre depou.

Nenorocul era că nu știam acest lucru și la ora 16:00 noi ne cumpăram biletele de tramvai, plătind automat la ghișeele din stația de lângă poarta Damascus întoarcerea spre stația centrală de autobuze din Ierusalim. Din păcate, alt tramvai nu avea să vină, cum aveam ulterior să aflăm, deși am văzut ulterior achizițiilor de bilete că pe panou scria și în engleză „Out of service”. Din păcate, nicăieri nu am găsit în stațiile de tramvai afișat un anume orar. Net nu aveam, că doar roamingul era foarte scump, conexiuni wireless din nou din părți.

Partea proastă e că niciun taxi de la Poarta Damascus a vechii cetăți Ierusalim nu dorea să ne ia până la stația centrală, de unde plecau și trenuri. Motivul? Cursa era prea scurtă, deși pe jos era vorba de un drum de cel puțin 30-45 minute, asta dacă știai traseul. Ca niște turiști rătăciți, probabil ne lua chiar o oră până în stație unde puteau fi alte surprize.

Din fericire, cum ne-am tot învârtit pe acolo, am văzut în fața unei piețe de pe lângă intrarea Damascus niște microbuze galbene pe care era semnul de Taxi. Mergând, am văzut unul retras, cu un șofer care avea lipit un afiș pe bord „Tel Aviv”! Am zis că asta e salvarea noastră, mai ales că ne-a spus că ar costa 25 sau 24 shekeli israelini (cam 28 lei românești). Din păcate, acesta nu mergea încă spre Tel Aviv, era în pauză, dar ne-a spus că mai în spate mai sunt microbuze.

Mergând în piață am auzit un șofer care striga ceva ce semăna cu Tel Aviv, așa că ne-am dus la el, spunea că merge la stația centrală de autobuze din Tel Aviv, am zis perfect! Am vrut să îi dăm banii, dar nu a vrut să îi ia la urcarea în microbuz. Ulterior aflasem de ce, costul nu era de 25 șhekeli, era de 35 pentru fiecare pasager 🙂 Când am venit din Tel Aviv spre Ierusalim am plătit 16 shekeli pentru transport din stația Savidor Central până la Ierusalim central iar călătoria a fost într-un autocar dotat cu internet wireless gratuit și porturi USB pentru încărcarea telefoanelor mobile la fiecare scaun. Ei, nu mai contează, important este că am ajuns înapoi în Tel Aviv.

În Tel Aviv însă altă problemă, nici aici nu mai circulau autobuzele, deși am ajuns pe la ora 18:00 în oraș. Mega țeapă. Central Bus Station e într-un cartier dubios, trebuie să recunosc că mi-a fost frică în acel cartier, dar singura variantă era să o luăm pe jos. Varianta unui taxi era prea scumpă pentru câți bani cheltuisem deja. 🙂

Din nou, pe lângă faptul că aubotuzele nu circulau, încă de vineri seară era aproape absolut totul închis, restaurante, centre comerciale, orice. Nu au deschis nici sâmbăta, decât timid niște restaurante care probabil aveau un target de atins.

Morala cred că e că cea mai bună zi pentru a ajunge în Israel într-un city-break este duminica. Știu, total ilogic să pierzi vinerea și sâmbăta, dar mai bine ajungi duminica și iei două trei zile de concediu decât să ratezi o zi aproape completă.

Noi sâmbăta am mers în orașul vechi Jaffa din Tel Aviv, măcar așa am mai salvat cumva ziua asta.