Obtinerea vizei de calatorie pentru Statele Unite
Astazi am fost si am obtinut viza turistica pentru Statele Unite ale Americii. A fost destul de rapid, in cateva ore am reusit sa rezolv toate cele necesare, inclusiv cu completarea formularelor, mersul la banca pentru plata taxei si mersul efectiv la interviu. Desigur, această operațiune nu se face într-o singură zi, însă cumulat nu a durat foarte mult. Într-o zi am plătit taxa, în aceeași zi am completat online formularul DS-160 și în aceeași zi am făcut programarea pentru interviu. Disponibilitatea la ambasadă pentru programarea la interviu a fost posibilă cam la o săptămână după realizarea programării online.
Nu am să vă dau sfaturi despre cum să faceți la interviu – ideea e simplă, cazurile de refuz pe care le-am văzut păreau din motive întemeiate. Și nu am sesizat să fie prea multe, așadar dacă nu prezentați risc de a imigra în SUA, nu cred că aveți de ce să vă faceți probleme.
Site-ul pentru obținerea vizei este foarte bine documentat, sunteți ghidat la fiecare pas, în acest articol am să încerc însă să îmi spun experiența mea. Chiar nu este mare lucru obținerea vizei și nu sunt motive să vă emoționați. Până la urmă nu depinde de voi dacă luați sau nu viza, și de altfel rata de respingere a tot scăzut în ultimii ani – semn că suntem pe drumul cel bun 🙂
De asemenea, poate cu timpul informațiile de aici nu vor mai fi de actualitate, așadar singura sursă de informare exactă rămâne site-ul oficial.
Plata taxei de viză
Să o luăm cu începutul. Acum mai puțin de o săptămână am plătit taxa de viză. Această taxă se plătește la orice sucursală BRD, însă numai după ce listezi și te prezinți cu foaia descărcată de site-ul americanilor. Această foaie de plată se descarcă de aici, și alegeți documentul în funcție de tipul vizei solicitate. Eu am cerut o viză B1/B2, adică se aplică pentru clasa business și am plătit echivalentul în lei a 160 $, desigur, la un curs median, nu la cel oficial, însă sunt destul de apropiate cursurile.
Nu știu dacă taxa de viză trebuie plătită înainte sau după completarea formularului DS-160, eu am înțeles din ghidul postat pe site-ul oficial că ar fi trebuit plătită înainte. Însă în completarea formularului nu mi s-a cerut numărul chitanței pentru taxă ci doar la programarea interviului.
Completarea formularului DS-160
Pentru completarea formularului DS-160 aveți nevoie de o poză realizată bine, aici găsiți ghidul pentru poza de viză. Dacă atașați fotografia digitală, nu este nevoie să veniți cu ea și în format fizic la interviu, mie nu mi-au cerut-o. Dacă din varii motive poza pe care o adăugați nu corespunde standardului, pentru 15 lei puteți să vă faceți o poză și la ambasadă, însă nu vă bazați pe această variantă. Citiți cu atenție ghidul pentru poze și încărcați o poză bună.
Eu poza am făcut-o acasă, am făcut câteva variante și după aceea am taiat cu tool-ul de pe site, pentru a se incadra in dimensiunile cerute.
Pentru formularul DS-160 luați-vă cel puțin o oră, sunt foarte multe întrebări și multe detalii de completat. Trebuie specificat scopul călătoriei, unde veți sta, dacă aveți contacte în SUA, prin ce țări ați mai fost, șamd. Completați cu atenție, v-aș recomanda să salvați la fiecare pas și verificați de două ori ce ați completat.
Printați pagina de confirmare care vă iese după completarea formularului, eu nu o aveam la mine și am intrat cu emoții la interviu. Noroc că aveam pagina de confirmare pentru interviu, pe care era trecut și codul de bare pentru formularul deja completat, altfel nu cred că aș fi intrat.
Programarea și interviul
După ce aveți confirmarea completării formularului și aveți și chitanța de plată, puteți să vă programați la interviu. Eu am ales data cea mai apropiată, a fost la o distanță de aproximativ o săptămână. M-am programat la 8:30 și am ajuns la aceeași oră la sediul ambasadei Americii. Din păcate nu se prea ține cont de acele programări, așadar se stă la coadă și se intră după coadă. Dacă vreți să intrați mai repede, prezentați-vă pe la ora 8:00 acolo. Eu am intrat efectiv în sediul ambasadei după vreo jumătate de oră.
Nu luați cu voi laptopuri, tablete, aparate foto, etc – pentru că nu puteți intra în ambasadă cu aparatură electronică. Telefonul se lasă la intrare, oprit și vi se va returna la ieșire pe baza unei cartele cu un număr primită la predarea telefonului.
După ce intrați – aveți cam așa: primiți un bon de ordine și cu acel bon de ordine, la chemare, veți merge pe rând la pre-interviu, amprentare și interviu în sine. Toate sunt ghișee separate. Nu se ține cont de bonul de ordine, am sesizat că cei cu familii și copii mici mai sunt chemați mai repede, bătrânii la fel, șamd. Mi se pare OK acest aspect.
Unii din ce am sesizat au stat și mai mult de 15 minute la interviu, eu am avut norocul să scap mai repede. Am fost întrebat unde merg, unde mă voi caza (de fapt întrebarea a fost Te vei caza la hotelul X – eu nu mai rețineam numele hotelului și am zis că nu înțeleg, și am zis, da – sper că mă voi caza la acel hotel, pentru că încă nu aveam bookuit nimic), cine îmi va plăti șederea în SUA, de când lucrez la compania actuală, dacă am proprietăți – nu, dacă sunt căsătorit – nu; cu ce scop am călătorit pe unde am mai fost (în general vacanță) și cam aia a fost. Congratulations, you have been granted an United States of America VISA!
La ora 11:30 am ieșit de la ambasadă și în două zile am și primit pașaportul cu viza aplicată, expediat prin curier, prin TNT. Expedierea la locul ales de mine a costat cam 24.5 lei, dacă nu doriți să plătiți suplimentar, se ridică de la un centru TNT, undeva în spatele Casei Presei.
Câteva mențiuni: pe lângă faptul că nu am proprietăți, nu sunt căsătorit sau orice altceva care să îmi arate așezarea în România și legăturile puternice cu țara mea; singurele lucruri cu care m-am prezentat au fost strict documentele cerute: pașaport, foaie confirmare aplicare. Nu am mers cu extrase de cont sau alte acte, din ce am sesizat oamenii se duceau cu un teanc de documente. Eu nu le-am considerat relevante pentru mine așa că am zis, ok, dacă primesc viza aia e – dacă nu, singurul lucru nasol este că am fost respins o dată dacă voi mai avea nevoie să merg în SUA. Acum nu știu, probabil depinde de la caz la caz. Însă a contat mult (cred) că am mai călătorit și chiar m-au întrebat de ce am făcut prin Singapore și Indonezia.