Controlul de securitate la intrarea și ieșirea din Israel – printre cele mai stricte din lume

După ce am cumpărat biletele de avion pentru Tel Aviv, cum voiam tare mult ca în luna februarie să facem un city-break într-o zonă ceva mai caldă, dar nu aveam suficiente fonduri pentru o vacanță în Asia, unii prieteni au început să facă cumva aluzii să îmi iau mult timp pentru a ajunge la aeroport. Aveam, de exemplu, zborul de întoarcere la 9 dimineața, iar toată lumea îmi recomanda să ajung la aeroport cu cel puțin 3 ore înainte de zbor, pentru că pe aeroportul din Tel Aviv controlul de securitate este extrem de strict. Am ajuns să caut informații suplimentare după aceea pe internet și am citit fel și fel de povești.

În Israel poți intra ca cetățean român fără să ai o viză. E de ajuns să ai un pașaport în perioadă de valabilitate.

Ce nu înțelegeam – și de altfel nu înțeleg nici acum – este de ce controlul de securitate este mult mai strict la ieșirea din țară și nu la intrare. În fine, detalii, probabil știu israelienii mai bine decât știm noi.
Trecând peste experiența obținerii vizei de Statele Unite ale Americii, și de altfel trecât prin State deja de două ori – unde mi se puneau întrebări normale de securitate înainte de intrarea în țară – nu mă așteptam să fie mult diferit în Israel.
Dar toate aveau să se schimbe după ce vorbeam cu prietenii mei care au mai trecut prin Israel. Personal am vize sau ștampile de vizită din două țări musulmane – Indonezia și Malaezia. Eram absolut sigur că voi fi luat la întrebări despre ce am vizitat în aceste țări și de ce le-am vizitat. De altfel, prima mea vacanță mai exotică a fost tocmai în Indonezia, până la vizita respectivă am fost doar prin Europa.

În fine, aveam deja emoții – mă pregăteam moral pentru o serie de întrebări și o pregăteam și pe prietena pentru întrebări. În avion, în spatele meu, se discuta tot despre acest lucru – o doamnă dădea sfaturi unui cuplu în spate ce să spună la interviul de securitate și le spunea că sigur o să li se pună întrebări suplimentare – dar să nu se sperie. Lăuda extrem de mult securitatea generală din Israel. Eu mă gândeam la vizele mele, veneam aici să mă relaxez într-un city-break, nu să am emoții pentru niște întrebări care nu cumva să fie interpretate negativ doar pentru că acceptul meu englezesc uneori nu funcționează perfect.

Se stă destul de mult la coada la pașapoarte, la intrare

Ajunși în Aeroportul din Tel Aviv ne-am îndreptat spre controlul pașapoartelor de intrare. În fața noastră era un grup mare de asiatici și de turci, știam din start că vom avea de așteptat ceva. Și am așteptat aproximativ 40 minute până ne-a venit rândul. Ca idee, noi am fost mereu norocoși, am prins mai mereu cozi mici pe oriunde am fost, nu am stat la intrarea într-o țară mai mult de 30 minute până să trecem de control. Cum suntem cuplu, am mers cu ambele pașapoarte la controlul de securitate unde am fost întrebați lucruri normale. Am râs împreună cu ofițerul de control la numele hotelului unde vom sta (Cucu Hotel), am spus scopul și durata vizitei și am primit dreptul de intrare în țară.

În loc de ștampilă în pașaport ți se oferă un cartonaș pe care NU TREBUIE SĂ ÎL PIERZI

Nu se aplică ștampilă pe pașaport, dar ți se dă un cartonaș pe care va trebui să îl prezinți la ieșirea din țară. Ni s-a cerut cartonașul și la hotel.

În fine, cartonașul avea imprimată data limită până la care ai dreptul să stai în Israel.

Cu cartonașul primit, după ce treci de controlul pașapoartelor, trebuie să îl scanezi pe o poartă de intrare, exact ca la metrou, și gata, ai intrat în Israel.

La plecare trebuie ajungi cu mult timp înainte de zbor la aeroport pentru interviul de securitate

Refuzam să cred că e nevoie să mă trezesc cu noaptea în cap pentru a ajunge la zborul de la 9 dimineața, mai ales că și autobuzele începeau să circule pe la ora aceea. Am întrebat la hotel, unde oamenii m-au panicat și mi-au spus că obligatoriu să plec de la hotel pe la ora 4-5 ca să prind zborul, că e posibil să mi se pună multe întrebări la ieșirea din țară. Plus că era duminică, de la hotel ni s-a spus că e prima zi a săptămânii, deci mai aglomerat decât de obicei. Cum totul e diferit în Israel, mai ales după experiența Sabatului am început să mă enervez.

Până la urmă, am ieșit din hotel pe la 5:40, la 6:15 eram în gara Savidor Central iar la 6:35 eram în tren. Am ajuns la aeroport pe la ora 07:00, poarta se închidea pe la 8:50. Deja începeam să mă panichez, că nu vom avea timp. Nu aveam absolut deloc chef pentru complicații, eram rupt de somn.

Norocul a fost că nu aveam bagaj de cală, așadar nu a trebuit să stăm la coada de la baggage drop și ne-am îndreptat direct spre terminalul de îmbarcare. Am reperat imediat controlul bagajelor, credeam că acolo era primul pas, când ajungem în zonă, am fost întorși și ni s-a spus că trebuie să trecem peste security. Mă întrebam ce security, că doar acolo era controlul bagajelor. Am văzut ulterior un mic ghișeu deschis unde erau două fete tinere care îndrumau și întrebau pasagerii. Ne-am pus la coadă și am așteptat, o doamnă se certa cu ofițerul de acolo că e trimisă de colo-colo și e foarte dezamagită. Țipa efectiv la ofițer și spunea că pierde zborul, mergea spre America. Noi eram destul de calmi, coada nu era mare.

Ajunge rândul nostru, de data aceasta ghișeul fiind mic îi spun prietenei să meargă ea prima. Primește câteva întrebări de la fetele respective tinere (care erau ofițeri de securitate) și după aia când răspunde că nu călătorește singură sunt chemat și eu. Ofițerul se scuză și spune că va fi nevoie să pună întrebări personale, din motive de securitate și că nu este ceva personal. Suntem întrebați varii lucruri – de cât timp suntem împreună, dacă locuim împreună, de când șamd. Dacă eu mai aveam niște vize de SUA în plus, ea avea doar ștampile de țări nu tocmai prietene cu Israel-ul, am sesizat ușor ofițerul de securitate cum compara vizele noastre. Probabil văzând că le avem sincron, a înțeles că în vacanțe am fost împreună prin acele țări.

După comparația pașapoartelor, ofițerul își îndreaptă mult atenția spre mine, cu alte întrebări. Unde s-au născut părinții mei, dacă am rude în Israel, dacă am frați – ridică din sprâncene când spun că sunt singur la părinți și încă câteva întrebări.

Toată operațiunea a durat mai puțin de 5 minute – ni se lipește un autocolant pe spatele pașaportului. Despre acest autocolant se spun lucruri diverse. Aparent, prima cifră ar reprezenta gradul de pericol pentru statul Israel și cum trebuie să te controleze cei de la bagaje și pe viitor când mai intri. Scara este de la 1 la 6, unde 6 este gradul cel mai mare de amenințare. Aparent, 1 și 2 nu se oferă străinilor, un străin poate fi eligibil doar la gradul 3, cel puțin. La gradul 5 deja îți sunt controlate serios bagajele, noi am primit 3 și controlul a fost foarte light, ba chiar ne zâmbeau frumos oamenii 🙂 Normal!

Interviul de securitate uneori poate dura…mult

Acum – de menționat este că noi am fost cumva un caz light. Dacă ai rude stabilite prin Israel, dacă ai oarece conexiuni prin Turcia sau alte țări arabe vei fi luat serios la întrebări. Un coleg de-al meu a fost de 8 ori în Turcia – a fost luat la întrebări dacă chiar atât de mult i-a plăcut în Turcia de a fost de 8 ori acolo. Și lucrurile sunt mai simple, el nu și-a dat seama că a fost de atâtea ori prin Turcia – că lucrurile sunt simple – ba câte un city-break, ba vreo conferință sau trecere pe acolo pentru un zbor mai departe cu Turkish Airlines. Explicațiile acestea nu sunt prea bine primite la un control de securitate. Noi am stat 5 minute la acest control, el a stat din ce îmi spunea vreo jumătate de oră, a primit întrebări diverse că la un moment dat se bâlbâia când era întrebat care e numele părinților săi.

Pe cartonaș a primit un grad de risc mai mare, acest lucru s-a tradus ulterior prin controlul piesă cu piesă a lucrurilor din bagaj. Absolut fiecare element din bagaj!

După toată operațiunea aceasta, urmează controlul pașapoartelor. Ai două opțiuni dacă ai pașaport biometric, să te pui la coadă la ghișeu sau să te pui la automatele de verificare. Am ales a doua variantă, să nu stăm la coadă, am scanat pașaportul și ni s-a dat de data asta un cartonaș roz. Pe care îl scanezi la poartă, exact ca la metrou. Și e în loc de ștampila de ieșire din țară.

Și iată-ne, la 7:45 eram deja trecuți de orice control în aeroport. Am avut timp să cheltui ultimii șhekeli în aeroport, am ales să luăm mâncare. Prețurile în aeroport sunt extrem de mari, practic în loc de șhekeli, totul e convertit la dolari. Chiar nu e un loc convenabil pentru cumpărături sau luat de suveniruri în ultim moment.

Lucruri de reținut

Pe mine nu m-a dat foarte mult pe spate Israel, poate aveam așteptări prea mari, așadar consider un pic exagerat nivelul controlului aplicat de ei, mai ales dacă pun în balanță toate lucrurile pe care le-am auzit și le-am citit pe internet. Nu a fost cazul la mine, însă trebuie să aveți în vedere următoarele lucruri:

• alegeți un orar de zbor care să vă permită să ajungeți la aeroport cu 3 ore mai devreme, fără să fie nevoie să vă treziți cu noaptea în cap
• să aveți răbdare atât la intrare cât și la ieșirea din țară
• răspundeți întrebărilor calm și fără a minți. Oamenii aceia care vă vor pune întrebările sunt antrenați să detecteze cea mai mică minciună.
• dacă aveți rude stabilite în Israel (mai ales ilegal) poate e o idee bună să evitați deplasarea dacă nu vreți să vă fie puse întrebări prea mult
• chiar dacă sunteți total OK – poate exista și un control prin sondaj prin care să fiți întrebați o mulțime de lucruri și să fiți trecuți prin mai multe filtre de securitate

…totuși trebuie să înțelegem contextul de securitate necesar în Israel. Din păcate, chiar dacă în general este o țară relativ sigură, se mai întâmplă tot felul de năzdrăvănii pe acolo, cu atentate teroriste sau pur și simplu oameni care o iau razna.
Serviciul militar este obligatoriu în Israel așadar să nu vă mire dacă vedeți chiar și civili cu arme automate prin orașe. De exemplu, în autobuzul din Tel Aviv spre Ierusalim cred că o treime dintre pasageri erau soldați, care da – aveau armele la ei.

Dacă aveți curiozități, sfaturi sau vreți să împărtășiți povestea voastră, le aștept în zona de comentarii. 🙂