Călătorie în Apuseni și Țara Moților
Traseu Munții Apuseni-Țara Moților: Vidolm, Vidra, Detunatele, Roșia Montană, Gârda sau Arieșeni – prima zi
Pentru evadarea de un weekend din mediul citadin agitat și aglomerat, în zilele de vară caniculare, o vizită la Scărișoara, într-un fabulos ghețar, e ceea ce-ți trebuie pentru revigorare și stare de bine. Traseul propus e acesta: Munții Apuseni-Țara Moților-Ghețarul Scărișoara.
Atenție, înainte de plecare! Zona propusă pentru vizitare este foarte rece chiar și în plină vară, așa că pune-ți în rucsac un pulover gros (de lână, dacă se poate) și ghete cât mai comode.
Dacă mergi cu mașina, ceea ce îți și recomandăm, pentru a putea opri în zonele ale căror peisaje îți vor tăia respirația, dar și pentru a-ți compune singur traseul după plac, după cum te îndeamnă ochii și sufletul, traseul pe Arieș în sus rămâne cea mai nimerită rută de urmat. Semn că pe aici cândva trecea mocănița, a rămas numai calea ferată…
Prima oprire pe care ți-o recomandăm e la Vidolm, pentru Pădurea de Larix, o rezervație dendrologică, pe care e păcat să o ratezi. Următoarea oprire pe care s-o faci e la Sălciua, unde se află o mănăstire de maici, dar merită să arunci un ochi în zonă pentru casele tradiționale și câteva mori de pe vremuri. Poți vizita și o galerie subterană, cu un nume tare pitoresc: Huda lui Papară. Ca să-ți faci o impresie, află că portalul ei e de 37 metri, iar Sala Minunilor este una dintre cele mai spațioase din carstul românesc. Tavanul sălii e împânzit cu stalactite ca niște tentacule răsucite, contorsionate, pe care speologii le-au denumit anemolite.
După ce ai trecut de Câmpeni, trecând peste barajul de pe Arieș, poți face un mic ocol pentru a poposi la Vidra, o comună răsărită, cu foarte multe case arătoase. Cea care merită vizita și oprirea e, de departe, cea în care s-a născut chiar Craiul Munților, Avram Iancu. Și tot în Vidra, e musai să vezi cel mai inedit monument geologic de la noi din țară: sub forma unui delușor de la margine de șosea, se află o acumulare de cochilii de melci, un banc de calcar cu fosile vechi de acum 70 de milioane de ani.
În caz că vii dinspre Alba-Iulia, pe Valea Ampoiului, poți avea parte de alte surprize: vei trece la doi pași de orgile de bazalt de la Detunate. Detunata numită Goală prezintă coloane hexagonale de bazalt negru, în timp ce Detunata zisă Flocoasă J prezintă vegetație forestieră – de aici și denumirea.
Ajungi apoi la Roșia Montană, un oraș în paragină, cu un peisaj trist și dezolant, din păcate. În centru, printre ruine, poți vedea rămășițele cazinoului unde cândva se juca pocker pe praf de aur. Astăzi, când presa vuiește de scandalul ecologic de la Roșia Montană, merită, dacă tot ajungi prin zonă, să arunci o privire, pentru a vedea cu ochii tăi despre ce e vorba.
Pentru a înnopta, îți sugerăm să te oprești în Gârda sau Arieșeni, pentru că pe aici vei găsi mai multe pensiuni bune, cu produse tradiționale autentice, pe care merită să le încerci. Toate sunt la prețuri rezonabile. Le găsești pe internet și cel mai bine e să tratezi direct și nu prin intermediari.
Munții Apuseni-Țara Moților-Ghețarul Scărișoara – a doua zi: Casa de Piatră
După ce ai poposit la Gârda sau Arieșeni, din aceste zone, ai mai multe variante de destinații, care mai de care mai frumoase și atractive:
Dacă mergi pe Valea Gârda Seacă, vei ajunge după vreo 17 km de hârtoape, la cătunul Casa de Piatră. Femeile din casa de Piatră cos și citesc tot la lumânare, ca pe vremuri, căci aici satele nu au beneficiat de electrificare. Din același motiv, s-au împuținat munții de păduri. L Aceasta este probabil cea mai izolată așezare de moți, așa că îți dai seama de ce momente vei avea parte. Tradiție, pitoresc, autenticitate ca în vremurile bune… Toate casele de aici sunt din lemn. Singura „casă” de piatră de aici este Coiba (Coliba_ Mare, de fapt o peșteră măreață aflată la marginea satului. De aici și-a primit și denumirea acest cătun. Merită însă să cobori în această margine, căci vei descoperi un miracol geologic. Portalul acestei peșteri este unul minunat, cu adevărat spectaculos.
Nu foarte departe, vei găsi Peștera Minunată sau Peștera Vârtop, o rezervație naturală care merită și ea vizitată. Nu se intră pe bază de bilet, însă e nevoie să oferi un mic ciubuc unui paznic-custode din cătun. 🙂
– O altă destinație ar putea fi și satul Pătrăhăițești, la doi pași și care e exact deasupra localității Arieșeni. În cele câteva case, meșterii confecționează, adesea chiar sub ochii vizitatorilor, obiecte tradiționale de lemn de brad. Te sfătuim să nu pleci de acolo cu mâinile goale; greu ai ocazia să obții astfel de lucruri autentice direct de la mama lor, mai ales că meșteșugarii în România sunt tot mai puțini. Nici să nu te zgârcești! Ia cât mai multe obiecte, pentru a putea să le oferi și celor dragi și prietenilor! Sigur vor vrea toți.
Scărișoara sau despre gheață pe timp de vară
Ultima destinație pe care ți-o recomandăm, după toate celelalte popasuri, este Ghețarul Scărișoara. Se trece prin frumoasele Chei ale Ordîncușii și pe lângă o altă peșteră: Poarta lui Ionel, care, din păcate, nu prea e amenajată. Trebuie să știi că urmează un drum cam dur, mai mult pentru mașinile de teren. La capătul acestuia se află și binecunoscuta peșteră Scărișoara – cel mai mare ghețar subteran din România, cu un volum de 75 000 de metri cubi. Transformat în cubulețe, acest ghețar ar putea acoperi necesarul pentru întregul consum mondial de whisky și suc pentru 3000 de ani. 😀 Moții din trecut o foloseau ca frigider natural, întrucât păstrau carnea la rece aici. 🙂
Emil Racoviță a dezvoltat o reală pasiune pentru acest ghețar. A studiat peștera mult timp și a declarat-o rezervație speologică încă din 1938. Datorită succesiunii depunerilor din straturile de gheață, cercetătorii pot descifra cronica climatică din ultimele patru milenii.
După ce vei coborî un aven impresionant, de 50 de metri adâncime, vei intra printr-un mare portal spre Sala Mare, de unde vei fi condus în Sala Biserică. Sub această „biserică” din calcar, extrem de înaltă, în fața unui altar de gheață, se „roagă” madone și îngeri de gheață albăstruie.
Această scenografie impresionantă se poate observa doar în partea vizibilă publicului din acest aisberg subteran. La 20 de metri mai jos se află și alte rezervații, așa-numitele Rezervația Mică și Rezervația Mare, din păcate inaccesibile.
Cadrul natural al acestei zone este remarcabil, dar, din păcate, nu prea este pus în valoare așa cum ar merita. Amenajarea locului este cu totul modestă. Scărișoara ar avea nevoie de câteva investiții în turism, unele inspirate, cam ca multe alte locuri impresionante din România.
Respirând aerul rece de iarnă în plină vară, bucurându-te de splendorile naturale ale munților, nu vei regreta această drumeție. Măcar vei scăpa câteva ore de canicula și gălăgia orașului, ceea ce va face ca excursia aici să merite din plin.