Aeroportul București Otopeni este depășit de numărul de pasageri – exemplul benzilor de bagaje

Aeroportul București Henri Coandă este principala poartă de intrare în țară, tranzitată de aproape 14 milioane de pasageri în 2018. Iar dacă bariera de 15 milioane de pasageri nu o va depăși aeroportul anul acesta, cu siguranță o va face în 2020, când Bucureștiul va fi și oraș gazdă pentru trei meciuri cu ocazia Campionatului European de Fotbal.

Dacă despre infrastructura tehnică a aeroportului îi lăsăm pe cei mai specializați să vorbească, despre starea aeroportului ca facilități oferite pasagerilor putem să scriem mult și bine: De la soluțiile românești cu privire la plasarea ghișeelor de pașapoarte, lipsa unor bariere automate de scanare a pașapoartelor ca pe aeroporturile civilizate, sau măcar soluții de an 1998 precum benzi despărțitoare pentru ca așezatul la coadă să nu fie atât de aproximativ precum e astăzi – atât la pașapoarte cât și la check-inul multor companii aeriene. Sau despre ascensoarele oprite de la intrarea pe fluxul de intrare probabil pe motiv de supracapacitate, exemplele despre cum București Otopeni rămâne în urma suratelor regionale – Budapesta sau chiar Sofia se pot găsi cu duiumul.

Astăzi însă tot despre supracapacitate vom vorbi și anume benzile de bagaje. Aeroportul Otopeni are câteva benzi de bagaje sus, pe fluxul principal de ieșire, cât și cumva mai jos, spre zona de sosiri interne, la care se ajunge ceva mai ascuns.

Mărimea benzilor de bagaje este probabil mai potrivită aeroporturilor mici și foarte mici – precum avem în Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Suceava sau Bacău, nicidecum pentru un aeroport care așteaptă să depășească 15 milioane de pasageri.

Citește și  Aeroportul Otopeni a avut ambele piste închise pentru câteva zeci de minute

Ni se spune de zboruri lung-curier, dar fluxurile de pe Otopeni nu fac față unor avioane precum Airbus A330 sau altor avioane mai mari care să permită aceste zboruri. Zilele trecute, la sosirea unui zbor Turkish Airlines operat cu Airbus A330 – banda de bagaje nu doar că a devenit neîncăpătoare, iar livrarea bagajelor mult întârziată, dar bagajele s-au și blocat, au picat de pe bandă și o mulțime conțineau urme de lovituri – inclusiv bagajul subsemnatului.

Că noi românii ne-am obișnuit cu astfel de situații nu doar la aeroport cât și în viața de zi cu zi este o treabă. Dar ne facem de râs ca poartă de intrare în țară. Un minim de interes pentru rezolvarea situației se poate face prin plasarea unor paravane pentru ca totuși bagajele să nu pice de pe bandă la colțuri, mai ales că situația este una repetitivă.
De ce în Budapesta sau Sofia se poate și la noi nu?

Ce se va întâmpla cu Aeroportul Otopeni în prag de expansiune? Greu de zis. Planuri concrete pentru un terminal nou nu prea circulă. Iar dacă va apărea acel nou terminal, va trebui construit pentru o capacitate capabilă să preia spre 30-40 milioane de pasageri anual, iar actualul terminal transformat într-un terminal civilizat pentru plecări și sosiri domestice. Pentru că actualul aeroport ar fi un aeroport decent spre bun pentru un flux de până la 8-9 milioane de pasageri anual.

Citește și  S-a emis autorizația de construire pentru linia de tren până la Aeroportul Otopeni

Mai umblă zvonuri despre un nou aeroport construit în zona de sud a Bucureștiului. Un plan interesant, dar pentru existența acelui aeroport nu e de ajuns doar terenul, nici finanțele, ar trebui construit cu accesibilitate. Iar prin accesibilitate, măcar spre zona Otopeni ai parte de câteva bulevarde și o centura relativ funcțională, sudul însă este măcelărit ca accesibilitate. Iar cum la noi se transformă și timpul, vezi exemplul „în 3 ani aici va fi stația ta de metrou”, greu de văzut o perspectivă optimistă.

Personal cred că infrastructura aeroportuară, de tren și în cele din urmă cea rutieră fac parte din minimul interes pe care l-au avut toți guvernanții și directorașii din structurile de decizie și planificare din stat. Diferențele le vedem de fiecare dată când ieșim din țară. Păcat că acel „atât s-a putut” e defapt atât s-a vrut.

Iar în titlul acestei știri am omis intenționat să spun că Aeroportul se numește Henri Coandă. La ce se întâmplă astăzi pe Otopeni, Henri Coandă merită un aeroport mai potrivit și cu mai puțini nervi.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *